sâmbătă, 27 iunie 2009

Am fost martor la o parte din viata unui liceu extraordinar

Am participat la intalnirea cu fostii colegi si profesori organizata dupa 30 ani de la absolvirea Liceului Internat "Costache Negruzzi". Scriu acum doar cateva randuri referitor la cuvantul unui "biet profesor de matematica", dupa cum s-a autointitulat domnul Traian Cohal. Nu mi-a predat decat o data (inlocuind profesorul titular) dar a explicat astazi cat este de recunoscator fostilor elevi si cat de blagoslovit de Dumnezeu a fost sa poata darui elevilor "spiritul matematicii"...
A vorbit si despre cat de importanta este franchetea si despre misiunea dascalilor de a forma caractere mai mult decat de a se asigura despre acumularea de cunostinte. Cu catva timp in urma scrisesem cateva randuri, cumva in acelasi sens, plecand de la o incercare de comparatie intre sistemul de invatamant trecut si actual; am renuntat la comparatie...
Am convingerea ca exista si vor exista dascali de acelasi calibru cu venerabilul domn Cohal, animati si patrunsi de intelepciunea necesara formarii viitorimii romanesti si trag nadejde ca fiul meu va beneficia de un sistem public de educatie care sa le puna in valoare calitatile si bunele intentii.
Nu pot insa sa nu observ si sa compar vorbele spuse din suflet de domnul profesor Cohal, spiritualitatea fina si spontana a domnului profesor Baiardi sau cuvantarea insufletita, logica, ametitoare prin verva si frazare a doamnei director Camelia Gavrila- cu ceea ce ascult de la cei care ar trebui sa reprezinte dascalii in fata guvernantilor si ai tarii... n-am cuvinte si nu merita...
Sunt bucuros ca mi-am intalnit fostii colegi, sunt coplesit de numele citite a "n"-a oara pe coloanele de la intrare, sunt trist pentru cat de multi oameni valorosi a pierdut Iasul si Romania prin plecarea unora in strainatate dar sunt mandru ca ma numar printre absolventii acestei prestigioase institutii ! Sa dea Dumnezeu sanatate si noroc tuturor competentilor si bine-intentionatilor dascali din Romania, iar celorlalte cadre didactice sa le dea Dumnezeu mintea si inima cea buna de a-si asculta inima : educatia este vocatie si nu poti lucra intr-un asemenea domeniu daca nu-l iubesti pana la sacrificiu !

3 comentarii:

  1. Sunt onorat sa transmit felicitari din tot sufletul! E bine ca ati renuntat la comparatie; in legatura cu "invatamintul", mereu se cade in pastisa, "romantica" prin excelenta, a incantarii unui trecut glorios, doar pentru ca este carnea noastra in el, pe de o parte, si a punerii sub semnul intrebarii a prezentului (nu mai spun de viitor!) devenit minor, pe de alta parte. Dar nu e asa! Eu vad ce superba e viata de elev in libertate la fiica mea Andra, eleva la Colegiul Laurian din Botosani... (Am scris pe blog-ul meu despre Drama Club, trupa de teatru a liceului din care face parte si ea si de care e foarte mindra; tag, Drama Club). Scrie si ea pe un blog personal - Andra Agachi - despre experientele de liceu si nu numai... Au o forta si o constiinta a libertatii care noua ne-a lipsit. Unii vor spune ca libertatea lor poate fi prost inteleasa si prost (uneori chiar riscant) folosita. Cu totii am riscat, insa, adolescenta e virsta alegerilor. Nu ocrotesti pe nimeni interzicindu-i sa aleaga... Dumnezeu nu a facut asa cu noi, poate ca e supremul exemplu!
    Dar, revenind, va incredintez ca ma bucur sa va citesc, pentru ca scrieti foarte bine, cu o fraza foarte vioaie dar si bine stapinita.
    Sa auzim de bine!
    Dumitru Agachi

    RăspundețiȘtergere
  2. Curios ete faptul ca multi dascali din ziua de astazi actioneaza ca si cum n-ar avea copii...

    RăspundețiȘtergere