Sambata, 27.06.2009, o generatie de negruzzisti sarbatoreste 30 de ani de la absolvire.
Nu-mi dau seama cat de maturi paream atunci in fata adultilor dar, cu siguranta, competitia intre elevi si intre profesori era resimtita si constientizata; cu cat mai mare era competitia si ambitia cu atat era mai mare efortul, concentrarea si mai bine sintetizata viziunea de viitor. Parca in rezultatele acelui examen ar fi stat intreaga viata... era ultima posibilitate de a lua revanse, de a plati mici "polite", de a demonstra ca esti demn de a fi terminat cu bine 4 ani de liceu prestigios.
Notele...
Acum sunt calificative si notiuni care nu clasifica : admis/respins.
Un examen de bac era privit cu maxima seriozitate, iar parintii inca-l mai numeau "de maturitate". Un boboc, venit de la o scoala de cartier (intamplator foarte buna), impresionat intr-a IX-a de impunatoarea cladire, avea posibilitatea sa finalizeze (spre mandria familiei care a dorit sa continue o traditie) liceul in competitie cu alti adolescenti cu acelasi fel de ganduri despre viata pentru care dascalii ii pregatisera.
Am intentionat sa fac o comparatie intre bac-ul din trecut si cel de astazi... denumirea este insa arhisuficienta pentru a atrage atentia; iar respectul pentru notiunile de scoala si profesor nu-mi permit sa-mi dau cu presupusul referitor la o problema atat de importanta fara a avea calificarea necesara. Nu-i suficient sa vrei !
Faptul ca EDUCATIA prezinta interes ar putea stimula pe cei din sistem sa faca astfel incat sa afle pareri, sa gandeasca si mai ales sa actioneze urgent, astfel incat sa nu mai fie un subiect interesant...sa devina banalitate ca orice lucru asezat bine pe un fagas clar si care merge de la sine...
Acum un an
&___&
RăspundețiȘtergere